Alo! Sunt eu, reclama…
de Ionuț Văcaru
Zilele trecute, operatorul de telefonie mobilă la care sunt abonat mi-a trimis un SMS în care mă anunţa că echipa mea preferată de fotbal a lansat în colaborare cu o bancă austriacă un card de credit pentru suporteri. După câteva ore mi-a dat un SMS în care mă anunţa că un anumit dealer auto şi-a deschis un service pentru toate buzunare. Ceea ce nu ştie operatorul meu de telefonie mobilă este că nici măcar jucătorii echipei mele preferate nu vor reusi sa ma convinga sa-mi fac un card de credit, iar service-ul auto îmi este inutil în condiţiile în care nu am maşină.
După ziare, radio, televiziune şi internet publicitatea ne-a acaparat încetul cu încetul şi telefoanele mobile și, fie că ne place sau nu, acesta este de abia începutul. La târgul de telefonie desfăşurat la Barcelona operatorii mobili și producătorii de tehnologie prezenți acolo au încercat să se pună de acord în privința standardelor publicității mobile. S-au concentrat desigur asupra publicității on-line, destul de utilă pe telefoanele inteligente conectate la internet. Totuși, soluția ar putea fi mult mai simplă. Am primit acele SMS-uri publicitare pe un telefon mobil foarte ieftin, neconectat la internet mobil și incapabil să redea elemente grafice complexe. Publicitatea a reușit totuși să ajungă la mine, deci acest sistem este chiar eficient. Ce e drept, mesajele nu au reușit să mă convingă, dat fiind că nu făceam parte din publicul țintă cărora ar fi trebuit să li se adreseze. Însă problema asta poate fi ușor reparată mai ales în condițiile în care oricum operatorii de telefonie mobilă au suficiente date confidențiale despre noi, deci pot să-și facă o idee despre obiceiurile noastre de consum.
Și, totuși, cât de moral este un sistem de publicitate prin SMS? Ei bine, în principiu nu ar trebui să ridice mari probleme de moralitate. Imoral ar fi ca operatorii să-ți asculte convorbirile și să-ți trimită reclame în funcție de cuvinte pe care tu și interlocutorul tău le folosiți în timpul discuției. Dar, oricum, nu știu de ce am eu senzația că nu suntem chiar singuri pe linie atunci când vorbim la telefon. Poate că sunt paranoic.
În afară de problema moralității apare și problema confortului. Plătești lunar un abonament sau îți încarci cartela cu credit după ce îți expriă. E normal să fii agasat cu reclame de un operator mobil căruia oricum îi dai bani pentru serviciile pe care ți le pune la dispoziție? Răspunsul este nu. Nu este normal. Pentru că hai să ne uităm la serviciile de televiziune prin cablu. Ai putea spune, ok, eu plătesc abonamentul, dar tot văd reclame la televizor. Da, dar operatorul prin cablu nu te stresează cu relcame. Nu îți apar spot-uri publicitare în meniul televiziunii digitale, iar la televiziunea analogică puricii nu iau forma emblemei vreunei cunoscute corporații. Același principiu e valabil și la publicitatea on-line, care nu este difuzată de operatorul de internet, ci de proprietarul site-ului pe care îl vizitezi.
Totuși, am primit SMS-uri de la operatorul meu de telefonie mobilă și deocamdată trebuie să mă împac cu gândul că nu mă pot împotrivi în nici un fel.
