Licitaţii cu exces de zel

de Moise Guran

De vreo două zile România nu se mai recunoaşte pe sine. Toată lumea suflă-n şpagă mai ceva ca în iaurt. Toţi se tem de agenţi infiltraţi, de înregistrări video şi audio, se tem să nu apară la televizor şi să nu-i arate lumea cu degetul. Efectul mediatic al scandalului din vămi îl depăşeşte cu mult pe cel judiciar şi precum bomba de cauciuc dintr-un celebru banc rusesc, bomba tot mai sare.

Aflată pe punctul de a începe câteva licitaţii pentru construirea unor importante autostrăzi, doamna Anca Boagiu, ministrul transporturilor, a dispus securizarea accesului în clădirea în care se primesc ofertele, dar şi instalarea unor dispozitive de supraveghere video în camerele în care se poartă negocierile, dar şi în cele învecinate.

Desigur dacă dumneavoastră ascultaţi acum la radio această informaţie, probabil la fel fac şi cei care duc negocierile aşa că acţiunea este pe cât de inutilă pe atât de ridicolă. Big Brother nu rezolvă automat corupţia din ţara noastră ci face mai spectaculoasă doar gogoaşa mediatică a unei campanii naţionale în care în sfârşit pare să vină şi cu câteva lucruri concrete.

În timp ce doamna Boagiu şurubăreşte pe la camerele de supraveghere de la CNADR, preşedintele Traian Băsescu le promite la radio celor deja arestaţi că au şansa de a nu face puşcărie dacă spun cui din mediul politic au dat şpaga.

În primul rând că promisiunea preşedintelui nu are nici o valoare căci în România nu se pot face astfel de înţelegeri. În al doilea rând că dacă cineva din mediul politic a luat şpagă sigur n-a luat-o direct de la vameşul din ghereta de pe frontieră, ci de la un personaj mult mai greu din afacere. În al treilea rând, presupunând că un astfel de şef de vamă ar povesti totuşi cum a dat mită unui ministru, parlamentar sau om politic în general, mărturisirea lui tot n-ar fi cine ştie ce probă penală. Ar avea doar efectul mediatic de la care am plecat şi la care reuşim de fiecare dată să ne întoarcem.