FMI – adio, dar rămân cu tine

de Moise Guran

România a renunţat la ultima tranşă din acordul cu FMI într-o încercare teleghidată de a convinge lumea internaţională a banilor că România s-a maturizat. Gestul poate sugera că ţara noastră nu mai are nevoie de bani, dar asta pentru că bancherii nu-ţi dau niciodată bani când ai nevoie. Sigur că România are nevoie în continuare de cel puţin 6 miliarde de euro pe an din credite, asta soccotind doar finanţarea găurilor din bugetul de stat în cea mai optimistă dintre variante.

De comun acord cu cei de la FMI, Traian Băsescu face un exerciţiu de mers pe bicicletă fără mâini, într-un plan mai amplu ce pregăteşte lansarea unor împrumuturi externe pe pieţele libere de capital. România se pregăteşte de doi ani pentru această mişcare. Acum un an a făcut o primă încercare dar s-a oprit la un miliard de euro pentru că dobânda era de peste 5%. Al doilea pas a venit abia în decembrie, a constat tot într-un împrumut în valută pe termen mai lung, dar a fost mai degrabă un aranjament făcut cu băncile locale.

Renunţare de bună voie la banii de la FMI este al treilea pas în dosarul ce precede intrarea României în lumea reală, acolo unde rechinii financiari au ronţăit până acum Grecia şi Irlanda, două ţări membre ale zonei euro. Ungaria a făcut exact la fel în februarie 2010 dar a greşit căci nu a anticipat învolburarea pieţelor europene. Câteva luni mai târziu dobânzile îi săriseră în aer, forintul se prăbuşea iar oficialii maghiari vorbeau de riscul de faliment al ţării.