Cutremurul, petrolul şi americanii
de Moise Guran
Dacă dai un google cu “Haiti quake oil revealed” o să afli cu surprindere că peste amărâţii ăia raşi de pe faţa pământului a dat minune de noroc. Cică, este posibil, să le fi scos cutremurul la suprafaţă nişte pungi de ţiţei inaccesibile până acum. Căile Domnului sunt uneori ironic-macabre, mi-am spus când am citit asta. M-am dezis însă repede de această blasfemie. Căutând mai mult pe net, am dat de câteva teorii ale conspiraţiei care alătură cutremurul, ţiţeiul şi prezenţa americană în Haiti. Cum ar veni, americanii ştiu să producă nişte cutremure. Nu sunt de adâncime, deci rad tot pe o suprafaţă mică de pământ. Nu produc tsunamii, ca să nu afecteze Florida. Şi, în Haiti, ar fi fost un test al US Navy scăpat de sub control.
Unii bloggeri dau ca sursă a acestor informaţii un raport rusesc. Alţii îl citează pe Hugo Chavez, fără să precizeze clar de unde ştie Chavez. În niciunul din aceste cazuri sursa nu poate fi verificată. Mă duc repede pe CIA.GOV/world-factbooks şi aflu, de acolo, că americanii nu au idee că Haiti ar avea resurse de ţiţei sau gaze. Verific aşa, de principiu, dacă CIA ştie ceva de Republica Dominicană şi ajung la concluzia că americanii nu ştiu decât de rezervele care îi interesează pe ei. Interoghez din nou baza de date a CIA– România are ţiţei? Da, are! Sunt date precise, la virgulă.
Şi totuşi, cât de ticăloşi pot fi americanii ăştia?
Implacabil îmi vine în minte scenariul căderii Cortinei de Fier. Prin anii ’90 circula o teorie privind legătura dintre evenimentele politice din 1989 şi detectarea zăcămintelor de ţiţei din Marea Caspică. Bineînţeles că e uşor să faci profeţii despre trecut. După ce vezi că în Caspica primii veniţi cu sonda au fost americanii, e uşor să tragi concluzia că, dacă nu cădea zidul Berlinului, n-aveau cum să ajungă nici ei acolo. Dar parcă deranjul a fost prea mare. Sau nu? La fel şi acum cu Haiti. Nu ştim dacă este petrol sau de cât petrol ar fi vorba. Şi, mai ales, eu nu înţeleg de ce au recurs americanii la o astfel de armă când aveau dolari. Nu pot să cred că cineva ar ucide deliberat atâta suflare pentru o pungă de ţiţei. Refuz să cred!
Ştiu, mai e Irakul. Dacă faci un calcul simplu, aritmetic, toată teoria privind invadarea Irakului pentru ţiţei cade ca un elefant ruşinat. Presupunând că americanii ar fi confiscat tot ţiţeiul irakian, nu şi-ar scoate cheltuiala de război nici în 20 de ani.
Ceea ce aţi citit până acum reprezintă modul meu sceptic de a raţiona. O să închei mai abrupt decât de obicei – înlocuiţi, în toate cele trei cazuri enunţate(Haiti, Irak, Marea Caspică), cuvântul America . Puneţi în locul lui numele unei companii americane. În mod ciudat, toate calculele de rentabilitate se schimbă.
