Roşia Montană în pericol de dizolvare
de Romana Puiuleţ
În timp ce proiectul de minerit de la Roşia Montană naşte pasiuni sau adversităţi, care ajung până în Parlamentul European (vezi contrele dintre penelistele Renate Weber şi Adina Vălean), chestiuni juridice ceva mai neobişnuite pun în pericol investiţia. Un pericol atât de mare că aproape rimează cu dizolvarea societăţii. Registrul Comerţului a respins cererea depusă de Roşia Montană Gold Corporation de a înregistra majorarea de capital, pe care a făcut-o în data de 16 octombrie. Am mai vorbit despre asta într-o altă postare. Şi, ştiu. Ştiu că pare complicat. O să insist însă pentru că am pus mâna pe nişte documente. Şi cred că „scăparea” avocăţească poate fi mană cerească pentru orice duşman al proiectului. Citind documentele am ajuns la concluzia că, în acest moment, un avocat abil ar putea să transforme afacerea Roşia Montană într-o amintire.
Judecătorul de la Registrul Comerţului s-a uitat probabil cruciş şi el când a văzut în acte că nici Gabriel Resources nu mai e firma din Canada ci un vehicul financiar din Jersey, de la care s-a împrumutat Gabriel. Iar împrumutaţii, care ar fi trebuit să vină cu bani la majorarea de capital, au luat bani nu de la noul acţionar ci de la vechiul. După ce s-a uitat cruciş, Judecătorul din Alba a respins majorarea, ceea ce pune într-o situaţie delicată întregul proiect. Pentru că Roşia Montană Gold Corporation ajunsese în pragul dizolvării, din cauza diminuării activului net. Când valoarea proprietăţilor unei firme este mai mică decât valoarea datoriilor ei, încep problemele. Datoriile, în valoare de 1,14 miliarde de lei din 2008, erau mai mari decît activele societăţii, adică 935 de milioane de lei.
Aşa că Gabriel Resources a decis să salveze compania din România de la dizolvare aducând alţi bani de acasă. Era nevoie de cel puţin 597 de milioane de lei. Pentru că statul deţine 19,3% din acţiuni, a fost obligat să vină şi el cu aport în numerar. Pentru că societatea de stat, Minvest Deva nu avea banii, 115 milioane de lei, a acceptat un împrumut chiar de la investitorul privat, adică de la Gabriel Resources. Neobişnuit, am mai zis asta. Dar e doar începutul ciudăţeniilor.
Gabriel Resources Limited a făcut la fel şi s-a împrumutat de la compania mamă din Canada, fără să aducă prea multe documente lămuritoare. Asta i-a şi derutat pe judecătorii de la Alba, care au vrut să ştie clar şi transparent de unde vin banii, pentru ce şi pentru cine. Aşa că au decis că nu opereze nimic. Compania mai avea o şansă pentru ca majorarea de capital să fie înregistrată, şi anume recursul, care trebuia depus în termen de 15 zile. Termenul a fost depăşit dar recursul nu a fost înregistrat. A venit doar o altă cerere pentru operarea majorării capitalului social, depusă tot după expirarea termenului. În aceste condiţii, Societatea Comercială Roşia Montană Gold Corporation a depăşit data limită pînă la care putea să îşi rezolve problema legată de finanţarea societăţii.
Legea societăţilor comerciale spune că din momentul ce o companie îşi declară starea de dizolvare este obligată să rezolve problema pînă la finalul anului următor. Iar „sfîrşitul anului următor” a fost 31 decembrie 2009. Iar în acest moment orice creditor, orice acţionar sau chiar judecătorul sindic pot să ceară dizolvarea RMGC. Am încercat azi să iau o declaraţie şi de la RMGC dar nu am reuşit. Au spus că trebuie să trimită solicitarea mea în Canada , la vehicul probabil, nu ştiu exact. Dar bag de seamă că e tristă situaţia.
