Pentru bugetari, cu prietenie…

de Moise Guran

M-au blestemat bugetarii. Din nou. Nu ştiu cum se face că ori de câte ori vine vorba de restructurarea statului sunt bombardat cu e-mailuri de la bugetari. Vă vine sau nu să credeţi, emisiunea BizBazar este foarte urmărită de această categorie socială (era să zic profesională şi chiar nu ştiu cât de gresit era). Nu de alta dar privaţii încă sunt la serviciu sau sunt blocaţi în trafic la ora 19. În loc să le plâng pe umăr bugetarilor într-o clacă televizată cum fac cei mai mulţi vânători de audienţă, eu mă încăpăţânez să spun că în ţara asta nu vom putea niciodată să avem autostrăzi susţinând un bugetar la 1,5 angajaţi la privat şi un pensionar la un angajat în general.

Cunoscând aceste realităţi anul trecut noi cei de la BizBazar, am decis să punem pe ecran cât mai des cifre care dezvăluie aceste dezechilibre sociale pentru a crea presiune asupra politicienilor, pentru a-i responsabiliza şi a-i determina să nu piardă un an degeaba. N-am reuşit decât să pierdem audienţă, dar asta ştiam că se va întâmpla şi ne-am asumat-o. Acum se întâmplă iar. Ca în Twin Peaks.

Îmi scrie aseară cineva – “Cum ar fi să te dea pe tine mogulul afară? Punem pariu că o să-ţi cauţi de lucru anul acesta?” Păi da, i-am răspuns (am mania asta de a răspunde chiar şi la e-mailurile în care sunt jignit sau înjurat). Da, e foarte posibil să mă dea afară. Iar eu îmi caut tot timpul de lucru. Asta înseamnă să lucrezi la privat – trebuie să fii permanent pregătit. Iar dacă eşti nu vei mai trăi stresat că vei fi concediat. Chiar dacă în ultimii 11 ani am decis să nu schimb locul de muncă, asta nu înseamnă că nu voi fi oricând pregătit să plec. E normal, e firesc, e parte din lumea capitalistă în care trăim. Dacă îţi trăieşti viaţa tremurând să nu-ţi pierzi postul ce rost mai are să o trăieşti? Lumea a făcut un pas înainte, stimaţi bugetari. Lumea noastră, cea socialistă. Acum e altceva. Da, ştiu, e dramatic să fii concediat. Încercăm să surprindem şi astfel de drame la Biz. Probabil cel mai lovit domeniu din economia României în acest moment este chiar media dar simpatia noastră pentru voi bugetarii nu poate funcţiona împotriva unui bine general şi concret, nu poate funcţiona împotriva a ceea ce buna credinţă şi deontologia noastră ne obligă să spunem – nici voi nici noi nu vom trăi mai bine până când patronul vostru, statul, nu va înţelege că nu vă poate mări salariile sau pensiile mărindu-ne nouă taxele pe muncă ci colectând mai mulţi bani din taxe mai mici dar de la mai mulţi oameni care muncesc, investind inteligent şi mult pentru a stimula noi locuri de muncă.

Altcineva, vădit deranjat de diferenţierea pe care o fac eu între bugetari şi angajaţii la privat îmi scrie – “Dar de ce crezi că noi bugetarii nu plătim taxe?” Păi plătiţi, cum să nu plătiţi. TVA de exemplu. Dar contribuţiile? Acel 31.3% pe care statul îl aplică pe munca mea de privat? Îl plătiţi şi pe ăla? Da? Ei bine eu zic că nu. E o compensare de de 3,5 miliarde de euro în bugetul de stat, o compensare pe care statul o face cu el însuşi, plimbând între unitatea bugetară şi trezorerie nişte hârtii. Acei bani nu există. Ei reprezintă o minciună de 3,5 miliarde de euro.

Ambalat în astfel de argumente am lăsat impresia că urăsc bugetarii. Acum ei mă urăsc pe mine, chiar dacă impresia este falsă. Lucrez zilnic cu bugetarii. Le cer mult şi obţin mult de la ei. Nu sunt genul de jurnalist care se bazează prea mult pe purtătorii de cuvânt. De cele mai multe ori aceştia nu sunt capabili să furnizeze documentări complexe, cifre grele, realităţi ascunse. Pentru asta trebuie să mergi la sursă, la BUGETARUL, la El, la Unicul ce ţine în spate prin competenţa lui orice instituţie a statului. Este cel căruia i-aş tripla urgent salariu. Dar asta nu se poate căci bugetarii vor contracte colective, contracte în care unul mai competent nu poate fi plătit de cinci ori mai bine decât un consumator profesionist de cafea. S-au ales în schimb cu legi speciale în care nu Competentul ci Şeful (sau Pilosul) este plătit nu de cinci ci de zece ori mai bine decât toţi ceilalţi. Inclusiv decât Competentul. Ei bine, cu toată simpatia, eu acest sistem nu îl voi putea susţine niciodată.

Aşa că uite ce vă propun.. Ridic această postare pe blog şi pe forumul Antena 3 ca o platformă de dezbatere privind restructurarea statului în general, a sistemului bugetar în special. Adunăm opinii, facem confruntări on-line până vinerea viitoare, când o să-i aduc în confruntare pe ministrul muncii (dacă o vrea să vină) şi pe liderii voştri (Vasile Marica deja mi-a confirmat). Şi poate şi pe vreo doi dintre voi. Nu contează că nu sunteţi din Bucureşti. Am posibilitatea tehnică să vă introduc în emisie de aproape oriunde din România. Convingeţi-mă cu argumente să o fac. Poate iese ceva. Poate ne vin idei. Poate ne împăcăm. Poate ne înţelegem mai bine unii pe alţii. Poate trecem mai uşor peste anul acesta şi peste cei ce vor veni. Cu prietenie! Moise.